Simptomul de pierdere a grăsimilor. Cuvinte cheie de căutare


Pierderea în greutate este un simptom al perimenopauzei

Oliviu PASCU joi, 18 aprilie Lungimea tractului gastrointestinal, numărul mare de organe implicate în digestie, precum şi complexitatea şi varietatea substanţelor nutritive ingerate determină complexitatea sindromului de malabsorbţie. Despre afecţiunile responsabile, polimorfismul manifestărilor clinice şi diagnosticul acestui sindrom, în articolul semnat de prof. Oliviu Pascu. Nutriţia este esenţială pentru viaţă şi se finalizează pe parcursul mai multor etape: digestie, absorbţie, transport, utilizare.

Sindromul de malabsorbţie cuprinde toate consecinţele care rezultă în urma tulburărilor proceselor amintite şi termenul este preferat şi le înglobează şi pe cele de maldigestie, malasimilaţie sau malnutriţie. În general, maldigestia se referă la procesele intraluminale, iar malabsorbţia la cele intramurale-mucosale.

Tulburări de pierdere de grăsime. Pierdere în greutate

Dar pot să apară şi simptomul de pierdere a grăsimilor de transport — limfatic sau sanguin — şi atunci vorbim de malabsorbţia prin proces postmucosal. Având în vedere lungimea tractului gastrointestinal, numeroasele organe implicate în procesul de digestie, dar şi complexitatea şi numărul mare de substanţe nutritive care intră în organism prin procesul de ingestie, rezultă complexitatea tulburărilor care pot apărea, numeroasele afecţiuni care pot fi responsabile, dar şi polimorfismul manifestărilor clinice posibile.

În general, sindromul de malabsorbţie este legat de diaree, dar relaţia nu este stabilă şi nici obligatorie. Există sindroame diareice cronice fără malabsorbţie colonul iritabil, hipertiroidismuldar şi manifestări de malabsorbţie în absenţa diareei unele forme de enteropatie glutenică, obstrucţiile biliare.

Mai multe tulburări patente ale proceselor de digestie şi absorbţie la nivelurile superioare ale tubului digestiv pot fi comp­ensate, parţial sau pe durată limitată, la nivelul colo­­nului, care poate prelua, pe lângă absorbţia apei si a car­bo­­­hidraţilor, şi pe cea a acizilor graşi sau a mineralelor.

Fiziopatologie Pentru preluarea nutrienţilor, vitaminelor sau mineralelor, sunt necesari câţiva paşi esenţiali, care, perturbaţi, duc la apariţia sindromului de malabsorbţie: solubilizarea,eliberarea substratului sau simptomul de pierdere a grăsimilor acestuia în vederea absorbţiei, digestia compuşilor macro­moleculari polizaharide, trigliceride, proteine pentru a ajunge la formele moleculare absorbabile monozaharide, acizi graşi, aminoaciziabsorbţia, care poate fi activă sau prin difuziune pasivă, şi transportul postmucosal.

La acestea se adaugă tulburările de tranzit, care, în cazul accelerării, simptomul de pierdere a grăsimilor influenţă asupra procesului de mixare a nutrienţilor cu secreţiile digestive, dar scurtează şi timpii necesari de absorbţie de la diferite niveluri ale intestinului subţire.

Sindromul de malabsorbţie: tratament

Mecanismele implicate în digestia, absorbţia şi transportul diverşilor nutrienţi sunt diferite în funcţie de tipul acestora, de locul în care apare deficienţa, de afecţiunea responsabilă. Astfel, pentru grăsimi, malabsorbţia poate apărea prin deficitul de mixică, de solubilizare formarea micelarăde hidroliză, prin deficit de secreţie enzimatică pancreatică, de absorbţie, de transport limfatic tabelul I.

Malabsorbţia proteinelor poate apărea prin pierderi excesive, aşa cum se întâmplă în enteropatia cu pierderi proteice, prin tulburări de proteoliză, în insuficienţa secreţiei enzimatice pancreatice — tripsinogen-tripsină — determinată de numeroasele afecţiuni pancreatice pancreatite cronice, tumori, rezecţii sau tulburări în activarea proenzimelor pancreatice în afecţiuni intestinale deficit congenital de enterokinază.

Rezecţiile gastrice parţiale sau totale, ca şi tulburările de absorbţie consecu­tive afectării mucoasei intestinale enteropatie glutenică, sprue tropical sau reducerea suprafeţei de absorbţie rezecţii intestinale, bypass jejuno-ileal pot fi cauze simptomul de pierdere a grăsimilor malabsorbţiei proteice.

Carbohidraţii pot suferi perturbări în digestie prin deficit exprimat de secreţie a amilazei în insuficienţa pan­crea­tică sau poate ca urmare a unui deficit enzimatic entero­citar de lactază, trehalază sau sucrază carenţa dizaharidazică. Afecţiunile intestinale cu inflamaţie difuză enteropatia glutenică, sprue, boala Crohnca şi rezecţiile intestinale au efect asupra procesului de absobţie.

Sindromul de malabsorbţie

Malabsorbţia vitaminelor cunoaşte mecanisme diferite. Cele liposolubile A, D, E, K au aceleaşi meca­nisme metabolice ca şi lipidele şi carenţele apar odată cu cele ale malabsorbţiei acestora; vit.

simptomul de pierdere a grăsimilor

B12 ţine de prezenţa acidului clorhidric şi a pepsinei rezecţii gastrice, gastrită atroficăde secreţia factorului intrinsec gastrită auto­imună, anemie Biermer şi de tulburările în absorbţia ileală rezecţii ileale, boala Crohn. Absorbţia folaţilor este redusă în bolile ce afectează intestinul proximal enteropatia glutenică, boala Whipple, sprue simptomul de pierdere a grăsimilor şi în alcoolismul cronic.

Pierderea în greutate a mirosului de amoniac

Mineralele sunt afectate în boli ale intestinului subţire Ca, Mg, Zndar şi ale stomacului Fe. Manifestări clinice Simptomele şi semnele care pot fi prezente simptomul de pierdere a grăsimilor sindromul de malabsorbţie sunt foarte variate.

Pe de o parte, pot fi prezente simptomele şi semnele bolii care a produs malabsorbţia boala Crohn, pancreatita cronică şi, concomitent, simptomele şi semnele pe care aceste afecţiuni le-au determinat ca urmare a deficienţelor nutriţionale aparţinând malabsorbţiei scădere în greutate, anemie, tulburări de vedere etc.

Simptomele digestive ale bolii cauzatoare pot fi prezente diaree, steatoree, distensie abdominală, sindrom gazos, crampe sau pot lipsi şi să fie prezente doar manifestările malabsorbţiei.

simptomul de pierdere a grăsimilor

Mai mult, adesea simptomele şi semnele digestive sau extradigestive pot fi un indiciu al defectului principal de digestie sau absorbţie: diaree şi sindrom gazos în malabsorbţia carbohidraţilor, diaree cu steatoree pentru grăsimi, scădere marcată în greutate, cu edeme şi diminuarea masei musculare în malabsorbţia proteică.

În general însă, sindromul de malabsorbţie este complex şi sunt înregistrate deficite multiple, adesea combinate: malabsorbţie a grăsimilor cu steatoree, dar şi deficit de vitamine A, D, E, K sau sindrom edematos proteineprecum şi sindrom anemic fier, acid folic etc. În tabelul II sunt prezentate principalele manifestări clinice ale deficitelor nutriţionale care iau naştere în sindromul de malabsorbţie.

Simptome ale unui ficat bolnav și ciroza hepatica - Dr. Teohari Marinescu - partea I

Diagnostic Diagnosticul în sindromul de malabsorbţie are două obiective: diagnosticul propriu-zis al malabsorbţiei şi diagnosticul afecţiunii responsabile. Procesul de diagnostic al malabsorbţiei poate avea două puncte de plecare: în prezenţa unui sindrom diareic simptomul de pierdere a grăsimilor, se va căuta eventuala prezenţă a sindromului de malabsorbţie; în prezenţa unui deficit nutriţional constatat, se va stabilii cauza acestuia.

Regula generală este ca, în prezenţa unor afecţiuni digestive cronice, cunoscute ca posibile cauze de malabsorbţie să căutăm eventuala prezenţă a deficitelor nutriţionale tabelul III.

Examenul clinic este foarte important.

simptomul de pierdere a grăsimilor

Simptomele şi semnele clinice pot decela atât prezenţa malabsorbţiei tabelul IIcât şi elementele de suspiciune sau de probabilitate ale afecţiunii cauzatoare: intoleranţa la lapte, colestaza, diareea cu ca­rac­tere de specifi­ci­tate boala Crohn, stea­to­reedurerile abdo­minale colicative litiaza sau durerea persistentă şi progresivă pan­creasconsumul de medicamente neo­mi­cină, carbonat de calciu, antibiotice.

Defi­ci­tele rezultate în urma maldigestiei sau malab­sorbţiei trebuie obiecti­vate prin explorări de laborator.

simptomul de pierdere a grăsimilor

Cele mai multe pot fi dovedite prin examinări simple, uzuale. Hemograma ne poate arăta prezenţa anemiei, dar şi tipul acesteia: microcitară, macrocitară sau normocitară, sugerând în acest fel deficitul probabil: fier, vitamina B12, acid folic. Explorările biochimice uzuale pot evidenţia deficitele minerale Ca, Mg, Fe etc.

simptomul de pierdere a grăsimilor

Examenul de scaun este important. Examenul microscopic poate oferi date utile grăsimi neutre — coloraţia Sudan III şi poate evidenţia fibre musculare nedigerate afectare pancreatică sau infestaţii parazitare.

În general însă, cu excepţia evidenţierii paraziţilor, examenul microscopic al scaunului a pierdut mult din valoarea practică.

Slăbiciune la pierderea de grăsime

Coprocultura, în schimb, este utilă în demonstrarea contaminării bacteriene. Explorările speciale testul cu D-xiloză — glucide; testul bija hoodia slimming ceai trioleină marcată — lipide; testul Schilling pentru vitamina B12; diferite teste radioizotopice, pierderea de grăsime hibridă a atletului obiectivarea exsudaţiei proteice sunt utilizate puţin în practica curentă.

Pentru diagnosticul afecţiunii care a produs malabsorbţia, investigaţiile sunt mult mai diversificate.

Diagnosticul porneşte fie de la elucidarea unor sindroame digestive diaree cronică, icter, sindrom dureros abdominal etc. Astfel, pentru elucidarea unui sindrom diareic sau a unui sindrom icteric, vor fi necesare examinări specifice: imunologice boala Crohn, pancreatite cronice, ciroze, enteropatie glutenicăradiologice obstrucţii biliare, de intestin subţireendo­scopice entero­patia glutenică, boala Crohn, tumoriCT pancreas, intestinIRM intestin, ficat.