Oc misiunea de pierdere în greutate viejo


Read the publication sintagme literare 2 Poesis Grădini de umbre culegătorii de flori dorm iepureşte în nopţile oc misiunea de pierdere în greutate viejo iar ziua vorbesc uneori la microfoanele toamnei culegătorii ăştia sunt nişte personaje de roman merg pe scene improvizate şi declamă aiureli printre semne de punctuaţie la final se îmbăţoşează în autografe sunt străini culegătorii de flori străini de străzi, de case străini de studii, de joburi, de toate practicile omeneşti plăsmuite vreodată.

După Bacovia după Bacovia au rămas în oraş câteva umbre şi-o noapte a fluturilor de prin plopi carte poştală mototolită imaginea toamnei şi-a încreţit scaieţii pe câmpuri vara morgana îşi scrie jurnalul în prima zi am plouat a doua zi am bătut vântul azi cresc lacul omului nimic despre frunze nimic despre paşi o duşmănie de iarbă mai lasă-n picioare un plop CRISTINA ªTEFAN unde e norul de la catedrală? Bine că am ce alege.

Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul. Bine că pot arde, bine că mă pot stinge. Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma. Bine că există cuvîntul. Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea. Bine că există cerul. Ceva din mine caută ceva din tine. Bine că există iubirea. Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna. Bine că există cugetul. Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.

Don quijote

Bine că există ceva care caută ceva. Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea. Bine că există lacrima. Ceva din mine caută fericirea. Bine că există speranţa. Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul. Bine că mai pot să respir. Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol. Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.

  1. (DOC) Don quijote | Selena Paraschiveanu - expertutorial.ro
  2. Pierderea de grăsimi burpees
  3. EuroComRom - Şapte site: Să citim şi să înţelegem simultan limbile romanice - PDF Free Download

Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea. Bine că mai există visele.

macrocomenzi de bază pentru pierderea de grăsimi

Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut, Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună, Ceva caută un an, ceva caută o viaţă, Ceva caută mereu ceva. Timp crepuscular ridică umbre, Pân-la tâmplă împărţindu-ţi vina, Pe-un covor de aştri fără moarte, Anii ni se scurg, Ecaterina! Sună tu din clopotul uitării, Mere stinse-nsângeră grădina, Peste raza lor neterminată, Anii ni se scurg, Ecaterina!

Pe-un amurg cărunt şi fără seamăn, Pomii vieţii şi-au topit tulpina, Printre ramuri fără gust de muguri, Anii ni se scurg, Ecaterina! Ce mai ştii de tine, ce mai vrei? Pe- un nectar amar a plâns albina, Iar în faguri măcinaţi de stele, Anii ni se scurg, Ecaterina! Şi tu erai de piatră, piatră rară, O punte între ceaţă şi senin, Când fluturi tandri într-un miez de vară Puneau peceta lunii pe destin. Plopii au plecat de la fereastră, Florile-au fugit după albine, Doar şuvoaie de tăceri amare Îmi aduce toamna fără tine.

Din azurul tău mai am o parte Şi-n fântâna ochilor mă doare, Piersica păstrând adânci secrete Fără tine nu mai are soare. Cu jăratic din pietroasa zare M-au aprins tristeţile de fond… Poate mâine-n zori răsare iarăşi Dinastia părului tău blond! Şi-n ultima duminică din lună Fecioarele dorind devin statui. Eu n-am să uit că m-ai ţinut pe braţe, Că totul a fost clipă sau nimic, Însă în faţa nepăsării tale Eu pălăria tristă mi-o ridic. Dar să rămâi întotdeauna blondă, Visând spre un luceafăr cumsecade, Eşti visul îngheţat ce nu dă floare, Eşti fierul înflorit ce nu dă roade!

DESVOLTAREA SI LEGATURILE LOR

Cu părul mirosind a miez de nucă Şi cu cireaşa gurii aburind, Aşteaptă-mă frumoasă şi haiducă, Oricât o fi prin lume să colind. Când viscole cu depărtări ne-ndeamnă Să nu mai fie paşii înţelepţi, Aşteaptă-mă sub trandafiri de toamnă, Ori pe nisipul mării să m-aştepţi! Aşteaptă-mă ca tânăra natură, Să-mi vindec un alean din alte dăţi, Când otrăvit de vis şi de-o arsură Arunc pe-un colţ de cer singurătăţi. Aşteaptă-mă şi blondă şi mirată, Să-ţi doară depărtarea când respiri. Cu cioburi din iubirea de-altădată Să facem colier la amintiri.

reîncărcați pm arzătorul de grăsime

Aşteaptă-mă prin ceaţă şi prin stele Sub zodia de remuşcări fierbinţi, Cenuşa grea din gândurile mele S-o scuturi cu zulufii tăi cuminţi. Aşteaptă-mă pe ţărm de mare creaţă Val lângă val, să fim din nou copii, Din toate rătăcirile de-o viaţă, Am să mă-ntorc la tine într-o zi.

dieta cu fructe legume si seminte

Văzând că gura lumii ne desparte, Nu m-am grăbit să fiu cu lumea rău. Din ghiocei ascunşi am rupt o parte, Să am culori pentru tabloul tău. Să te păstrez în flori şi în vocale, Măcar în toate astea să rămâi, Deşi de vestea depărtării tale Ştia întreg oraşul, mai întâi. Din cele stinse am să scriu o carte Pentru timizi şi pentru licurici, Prea blondă ai plecat şi prea departe, Deşi sunt zvonuri că mai eşti pe-aici.

procor t slabeste

Acum se-aprinde leneş dimineaţa, Lovind cu flori într-un poet modest, Cu părul tău puteai să-mi umpli viaţa, Dar ai golit-o numai cu un gest. M-a biciuit lumina cu năframe De viscol tânăr scos din infinit, Că n-am văzut batista unei mame Chemându-şi fiul, un hoinar cumplit. Şi iar mă arde soarele de-o vară Şi-un cald amestec prin păduri de maci Imperii de visări pe ochi presară, Averile poeţilor săraci!

  • The question is what exactly triggers one derivation or the other.
  • Iorga, II.
  • N-a fost greu.
  • DESVOLTAREA SI LEGATURILE LOR - PDF Free Download
  • Slimming clubs cardiff

Mi-e dor de prieteni şi de regăsirea Întîiului sărut de-adolescentă — Cînd ne-ascundeam privirea inocentă, Abia-nvăţînd ce-nseamnă amăgirea! La o ulcea cu vin şi-un pumn cu glume. Vom rupe cramei semnele peceţii, Iar junele, ce ne-au minţit amarnic, Le-om pedepsi punîndu-le paharnic — Să-nece-n vin păcatul tinereţii!

Întoarce, Doamne, timpul înapoi Şi fă-ne tineri cum am fost odată, Cînd închinai o cupă lîngă noi Şi ne-amăgeai cu-o dragoste furată! Întoarce, Doamne, vremea cum a fost, Măcar cît să-nchinăm de-o damigeană — Că, de ne laşi ispitei fără rost, Ne cade bruma toamnei peste geană!

Întoarce, Doamne, dragostea dintîi Şi lasă-i lunii raza desfătării — Frumoşii sîni să pot să-i mai mîngîi, Cînd arcuite-s buzele trădării! Întoarce, Doamne, vremea dacă poţi Şi scapă-ne de ursitori nătînge — Că, dacă-o ţii aşa, ne treci pe toţi În lumea-n care nimeni nu mai plînge!

Actorului, cantautor Tudor Gheorghe De-aş mai fi odată crai Aş şti drumul cum să-l tai — Şi-aş tăia pădurea-n două Să-mi găsesc o mîndră nouă.

Gura ei, zefir uşor, Să îmi stingă-al gurii dor — C-am o sete-n custodie De haiduc în pribegie.

shake- uri de fructe pentru slabit

Verde şi-un stejar bătrîn, Să îi bag mîna în sîn — Să văd merele de-s coapte, Să le pot strînge-ntr-o noapte. Şi de-o fi vîntul să stea, Eu s-o fac drăguţa mea — Iar de-o fi vîntul să bată Să-i sting dorul ei de fată! Că de-o las cu dor pustiu Mi-o traduce vreun zbanghiu — Şi mi-o lasă, gata trasă, Bună de picior la coasă!

Dar, eu, coasă, cum nu am, Merg la mîndra, bat în geam — Şi-apoi, haiducind o noapte Adun merele că-s coapte! Un pas, încă unul şi dansul se-ncheie Sub frîngerea mîinii pe-al coapsei stigmat — Cînd tremur, cînd stare de veghe, femeie, Eşti înger şi diavol căzut în păcat! Mai toarnă-mi un strop de iubire pe buze Şi iartă clepsidra, chiar dacă mai minte, Grăbindu-ne zorii ce vin să ne-acuze C-am fost noaptea asta doi hoţi de cuvinte!

Constantin Stancu - Abisul de lângă noi, despre opera lui Eugen Dorcescu

Revino şi adu-mi căldura Din jarul iubirii de mai Şi-apoi exilează-mă-n lună Şi vino alături să-mi stai. Când cerul oftează cu brumă Pe nopţile triste de-acum, Alungă toţi norii ce-apasă, Cangrenă pe-al firului drum.

E cale de-ntoarcere totuşi, Când, trist, un destin te condamnă, Zideşte-mă-n farul din stâncă, Iubire târzie de toamnă. Peste geana tremurândă, marcând clipele tăcerii, s-a oprit o stea arzândă, delirând pe rana verii.

cum să pierzi grăsimea scaunului

Visele înaripate se topesc înzăpezite, de troienele de zgură, de sub tâmple dezgolite. Dacă zborul ţi se curmă, strânge-ţi visul sub aripă şi dă clocot bucuriei, din iubire fă risipă! Doar câinii vagabonzi îmi ţin tovărăşie, Lingându-mi rana-n scâncet dureros, Că poate le voi da din sărăcie Vreo coajă veche şi-un cuvânt duios.

Dar cine să-nţeleagă-n noaptea neagră Că sunt flămând şi fără adăpost, Stăpân peste-un regat de neguri triste, Proprietar de lacrimi şi de post? Da, sunt stăpânul pietrelor încinse, Deşi-s pribeag, mă cred chiar norocos, Fiindcă-n oc misiunea de pierdere în greutate viejo veţi auzide mine Spre cer pornind flămând, însă voios, Căci fi-voi tot proprietar şi-acolo De har ce nu-i marcat de-un preţ de cost.

Lăsaţi-mi lacrima — durere mută — Stăpână peste vise fără rost!

EuroComRom - Şapte site: Să citim şi să înţelegem simultan limbile romanice

Ave, ave Marie, Fecioară curată, prin pruncu-Ţi, divină, de toţi venerată! Ave, ave Marie, Tu, sfântă-ntre sfinţi, cu pacea coboară peste-ai noştri părinţi! Ave, ave Marie, mereu iubitoare, spre noi îţi îndreaptă iertarea Ta mare! Ave, ave Marie, Ave Marie-n vecie! Se-ntorc iar caii din uitare, Prelung, În ropot ca un vis, Cu coamele purtate-n aer Şi-un nechezat ca din abis. Aleargă caii albi, fantasme În trap frenetic şi nebun, Cu bucuria prinsă-n coame, Din veacuri În alt veac de fum.

Rătăcitoare, Gândurile mele, Epopei nedesluşite, Îmbrăţişează Istorii demult apuse.

Revista Sintagme

Doar cocorii Rămân o istorie ciclică, Neschimbată. O noapte, o zi, încă o noapte şi tot aşa, o succesiune de lumini şi umbre. Lumina se furişează-n umbră pentru a nu fi descoperită de sufletul meu călător. Umbra se târăşte-n noapte, o reptilă hibernală, ce se teme de ea însăşi.

Şi astfel, niciodată împreună, niciodată despărţite, lumina şi umbra într-o continuă alergare au reuşit să mă despartă pe mine de mine însămi. Grotesc, în jurul lor dansează poeţi bolnavi de delirium tremens, refulate despletite de vise, cu picioarele adânc înfipte-n falsul nisip şi-un papagal galben râde de toţi, scriind cu coada pe cerul plin de fumul speranţelor arse: sic transit gloria mundi Desi Ontario schimbase aerul.

De pe malul altădată păduros, acum urbanizat, al lacului nordic ce-i devenise patrie de adopţie, făcu un salt pe plaja albastră a litoralului, tot nordic, al unei insule caraibiene.

O insulă ar fi complementul unui lac, tropicele ar fi un complement al nordului. Nimic mai potrivit pentru complementul anului de muncă, vacanţa, aşteptată uneori întreg anul.

Dacă nu cumva mai mulţi ani. Cine ştie? Abia instalată în hotelul rezervat străinilor, traversă liota de băştinaşi care ofereau îndoielnice servicii pentru un soi de peso convertibil, din care populatia nu avea legal dreptul să posede.

Deşi cei mai multi reuşeau, de bine, de rău, să-şi procure cumva. Observă că un singur individ nu se mişcase din loc. Un bătrân, ai zice, prin contrast cu media aproape adolescentă a băieţilor străzii care asaltau orice străin descins din hotel, dar la o privire mai atentă nu foarte departe de vârsta ei.

Pe care şi-o purta cu justificată mândrie. Omul semăna izbitor cu actorul-şansonetist din alte vremuri, Serge Reggiani. Aceeaşi privire vie, iscoditoare, atinsă de aripa melancoliei, ţâşnind dintr-o faţă despre care era greu să spui dacă era mai mult zbârcită sau mai mult ridată, cu oc misiunea de pierdere în greutate viejo barbă de trei-patru zile, ca fotbaliştii, de lungime egală cu părul tuns.